Perla personifică originea lunii, puterea apei, feminitatea, oceanul iubirii, lumina, devotamentul, dreptatea.
Se credea că perla este formată ca urmare a străpungerii cochiliei cu fulgerul, de aceea a fost considerată o combinație de foc și apă (două principii de fertilizare), simbol al nașterii și al renașterii.  Este un simbol al sufletului sau spiritului închis în corp, centrul interior, cunoaștința secretă, adevăr la care se poate ajunge doar prin eforturi, deoarece este ascuns ca o perlă în interiorul unei scoici.

  În Budism, perla este una dintre „opt bijuterii”, puritatea intenției, inima lui Buddha, „al treilea ochi”.

  În filozofia Chineză, ea este „Ini”, adică începutul feminin, baza nemuririi, potențialității, un bun augur, frumusețe înconjurată de întuneric.

  În Grecia antică, perla era considerată un simbol al Afroditei, „amanta perlei” născută din spuma mării. Perlele au personificat puterea apei, a vieții cosmice, a femininului. În plus, este un simbol al inocenței, purității, virginității, perfecțiunii, modestiei și a unei tendințe spre solitudine. Perla era considerată o comoară feminină lunară, a cărei formă rotundă denotă forme feminine perfecte.

  În Creștinism, perla înseamnă mântuire, Hristos Mântuitorul, Cuvântul lui Dumnezeu, botezul, puterea ascunsă necesară mântuirii, „perla prețioasă” pentru care o persoană trebuie să se afunde în apele botezului și să se pună în pericol. În plus, aceasta este o naștere imaculată, o puritate, o valoare spirituală.

  La Matei, perlele servesc ca o expresie simbolică a cuvântului lui Dumnezeu: „Nu dați sanctuar câinilor și nu vă aruncați perlele înaintea porcilor, pentru a nu-l călca sub picioare ...” (Matei 7: 6)

O picătură din vârf a căzut în prăpastie.
Au fost valuri, vântul urla.
Dar Dumnezeu, văzând ardoarea credinței umile,
A dat o picătură duritatea celui mai înalt temperament.
Scoica a luat-o în sine,
Și în coroana conducătorului puterii,
Recunoașterea valorii și gloriei
Perlele sclipesc, frumoase și luminoase.
Goethe