Imaginea prăpastiei mării bântuie oamenii creativi și rămâne în perii, poezii, poeme, romane. „Fără măsură. Fără început. La nesfârșit, Mare în mânie și pace. Te afli într-un uragan - oglinda creatorului, în gheața polară și culorile albastre, fiind mereu unice și vii. Numele creaturilor tale este legiunea, Viața pământească a apărut odată cu tine, Fața eternității, tronul invizibil, Tu domnești peste orice, legea însăși. "

/ George G. Byron a scris despre mare .... /

  Există o mare și o particulă a oceanului a lui Stanislav Lema , un început viu, puternic, filosofic, nelimitat, care creează gânduri, sentimente, dorințe, potențialul ... Sau poate acesta este prăpastia lui F. Nietzsche cu privirea ei profundă ca răspuns?

Alegerea vă aparține..